Jumătatea asta
Jumătatea asta mult este prea mare Ca s-o fac mai mică tai din departare Lasă-mă părinte, restul n-o să-l caut Şi fără cuvinte liniştea să-ţi laud Sănătatea noastră şubrezeşte parcă Nu ne mai prieşte somnul sub o barca Lasă-mă părinte, restul n-o să-l caut Şi fără cuvinte liniştea să-ţi laud Sub copacul galben totul neted pare Dar ascunse aripi varsă şerpi în mare Lasă-mă părinte, restul n-o să-l caut Şi fără cuvinte liniştea să-ţi laud
Declaraţie despre problemele păcii şi ale războiului
Este seară şi răcoare Cetăţeni se-ntorceau El priveşte-ntr-o vitrină Peştii-n apă se topeau Sus nevasta îl aşteaptă El aduce un suspin Telefonul sună iute Se presimte un declin Ziua a trecut ascunsă S-a-ntîmplat un mic ocol El se-ntoarce ca o sfoară Aceasta e pericol. Insul ce păşeste moale E gradat, e ofiţer El lucrează ziua lungă Intr-un abator din fier. Meseria lui puberă Este cea de analist El lucrează c-un computer Care este foarte trist. Vreau să precizez acum Că avea pe terminate O lucrare despre moarte. Că făcuse cu un grup O lucrare pentru trup Şi cu cîţiva cot la cot Lucrătură pentru tot Ce mişcă, ce zîmbeşte Cît ai zice peşte.			Vreau să mai repet că el Acolo unde lucra Un calculator avea Ce-l folosea unui scop Dintr-un groaznic horoscop. Căci ofiţerul concepuse Un program predestinat Să conducă orice bombă Spre o holdă, spre un sat Ucigînd augusta recoltă Sau prin aer să pătrundă Oameni paşnici să străpungă Cu o spadă lungă. Să conducă bani de fier In cel ce se vrea liber Acum e bine să vă spun Ce e un calculator Scos din apa zeilor: Este viu într-un fel anume, E un altfel de cărbune. Care atunci cînd a fost pus La acea lucrare Istovit a fost de şocul Dintr-o întebare: Este oare pacea noastră Piatră de încercare? Este: spun, spuneam, voi spune Fără încetare.			Şi acum: Bomba, bomba, tiribomba Fornăie pe nare Bomba, bomba, tiribomba Nu-şi află cărare. Gloanţe, şrapnele si pulberi Trec acum razant Peste oameni, peste cîmp Zboară peste sat. Căci computerul era Cel care le rătăcea In poala muntelui Ulele Să nu mai facă rele. El e cel ce-a refuzat Să fie soldat. El e ofiţerul păcii Fiul Duminicii. E învins de raţiune Gîndul rău de a supune Şi declar acum din nou Că problema mă răneşte Şi suflarea mi-o răreşte Căci presimt acum tardiv Invincibilul masiv, invincibilul masiv. E învins de raţiune Gîndul rău de a supune Gîndul rău de a supune Şi presimt acum din nou Incredibilul erou, incredibilul erou. E învins de raţiune Gîndul rău de a supune Gîndul rău de a supune.
			Uite, cam aşa se-ntîmplă, cîteodat'
			uite, cam aşa se-ntîmplă cîteodat', urşi mătăhăloşi îşi lasă graţios capul în jos, pe umărul nostru. şi muşcă voluptos din arcul sudurii pînă la os. de cerul gurii se lipesc frînturi de stăruinţe cu zimţi de foi, se face linişte, apoi ele-şi iau zborul şi răspîndesc prin aer ce este dorul. se face linişte, apoi ele-şi iau zborul şi răspîndesc prin aer ce este dorul.
Paralele intersectate
			Visele mele oranj N-au nevoie de curaj Să dea socoteală De-a lor nebuneală În faţa mea Curaj ar putea chiar da Viselor mele kaki Care fac doar prostii Închipuie războaie Măceluri şi noroaie Şi care mă fac Să mă zvîrcolesc în pat Oamenii noştri oranj N-au nevoie de curaj Să dea socoteală De-a lor îndrăzneală În faţa lumii Curaj ar putea dărui Oamenilor kaki Care fac doar prostii Închipuie războaie Măceluri şi noroaie Şi care fac Pe lume doar pac, pac… Hei… Visele mele oranj Oamenii noştri oranj Visele mele kaki Oamenii noştri kaki
			rechizitoriu întrerupt de un martor neprevăzut
						pentru că vii debordînd într-un salt toate priveghiurile acestui sat şi intri în seră, ne tulburi şi ne tîlcuieşti, că ne dezvălui tîlcuri adică, a ... stai jos derbedeule, stai jos îţi spun căci pumni din bărbaţii satului îţi umflă de pe acum gura. ce căutai pe cîmp ? mîncai făina gata împachetată, gata de expediţie şi încolţită de oamenii noştri dinspre toate părţile. armele noastre de toate tipurile stau îndreptate către bunăstarea noastră. rafale de forţă sprijină obiectele fericirii. tu, să continuăm, ai băut cu prudenţă şi sucul sfeclelor roşii ascuns în cisternele pămîntului. precum sîngele bivolului îţi curgea zeama din gură pe piept. ne înfierbîntaseşi, ne palpita creierul de nemaipomenitul situaţiunii căci te-ai întins pe blana ţărînii ,,, un fumulete acum năpădea din pielea ta. am zis să te i-mobilizăm doborîndu-te într-un salt, să te bocănim cu priveghiurile acestui sat.
muzică şi versuri © Mircea Florian						© Arts & Sciences Atelier